sâmbătă, 19 februarie 2011












Anul 1989 a dus la caderea sistemului totalitar comunist în întreaga Europa. Spre sfârsitul anului, îndeosebi în vestul României, populatia aflase, de la posturile de televiziune externe (maghiare, iugoslave) si emisiunile în limba româna de la Radio Europa Libera si Vocea Americii, de schimbarile din Europa. Asa a fost posibil ca un eveniment aparent banal (evacuarea arbitrara a pastorului timisorean László Tökés fixata pentru data de 15 decembrie 1989) sa devina pretext pentru o revolta populara în Timisoara, transformata apoi, prin radicalizare, în revolutie.
Revoluția română din decembrie 1989 a constat într-o serie de proteste, lupte de stradă și demonstrații care au dus la sfârșitul regimului comunist din România și la căderea lui Nicolae Ceaușescu. Demonstrațiile din ce în ce mai ample au culminat cu procesul controversat și execuția lui Nicolae Ceaușescu și a soției sale Elena. Schimbarea sistemului comunist era un fapt la sfârsitul lui decembrie, dar cu mari sacrificii de a caror absurditate ne întrebam si astazi:
* 1104 morti, dintre care 162 înainte de 22 decembrie, iar 942 dupa 22 decembrie
* 3352 raniti, dintre care 1107 înainte de 22 decembrie si 2245 dupa 22 decembrie
( http://www.memorialulrevolutiei.ro/index.php?p=revolutie)
Atatia oameni si-au pierdut viata in decembrie 1989... Pentru ce? Pentru a ne oferi noua un viitor mai bun. Si-au lasat sotiile, copiii, parintii acasa si au iesit in strada pentru a cere demisia lui Ceausescu, strigand "Jos comunismul!" , "Jos dictatorul!" Si-au dorit o tara mai buna si au fost dispusi sa isi dea chiar si viata pentru aceasta dorinta. S-au inregistrat multe victime prin impuscare, injunghiere, maltratare, strivire. Pompierii blocau multimea cu jeturi de apa puternice, iar militienii bateau si arestau oamenii. Sunt scene cutremuratoare. Au murit pentru a ne oferi un viitor mai bun... Unde este viitorul pentru care au murit si au suferit atatia oameni?
Abalasei Ioan, din Timisoara, a declarat: "prin apropiere de Judeţeană am fost acostat de 2 civili cerându-mi actele; eu nu aveam buletin cu mine, ci numai legitimaţie de călătorie. Atunci unul a luat bastonul pe care îl port (întrucât am avut călcâiul fracturat şi am stat trei luni în ghips) – deci unul mi-a luat bastonul şi mi l-a rupt în două, apoi a chemat pe unul în uniformă de miliţie şi m-a băgat într-o cameră la Judeţeană, apoi a venit o maşină mică unde mai erau doi civili, mi-a mai dat câteva palme şi m-a urcat în maşină şi m-a dus la Miliţie. Acolo mi-a luat tot ce aveam cu mine: ceas, inel, brichetă şi banii cu portofel. Dezbrăcat la pielea goală, am fost lovit cu o coadă de ceva târnăcop sau ce era, pus cu burta la pământ (pe beton) cu mâinile după cap. Am cerut apă şi nu au vrut să-mi dea. Am stat câteva ore aşa cu burta la pământ, unde ne mai lovea câte unul, întrebând ce am căutat pe stradă şi ce am vrut să demonstrăm, la care, bineînţeles, nu le răspundeam. La un moment dat a venit o dubă şi m-a băgat forţat în ea, unde cum mă gândesc acum eram vreo 30-40 persoane de toate vârstele şi m-am trezit la penitenciar. Acolo, ne-au băgat într-o celulă şi pe rând ne luau la cercetări, la depuneri de declaraţii: ei ne puneau întrebări şi apoi scriau tot ce vroiau ei; nu le citeam să ştim ce au scris, iar dacă ceream să citim, ne mai articulau şi ne ameninţau cu moartea. Am dat trei declaraţii la trei aşa numiţi procurori sau ce erau, căci erau civili, ne obligau să spunem ce vor ei, ceea ce nu am făcut, eu, cel puţin, nu am servit niciodată Partidul Comunist, nefiind membru P.C.R. Îmi vine greu acum să declar prin ce am trecut, eu bolnav pensionat gr. II, soţia mea acasă bolnavă, pensionară boală gr. II din anul 1971, iar eu neştiind care va fi soarta noastră, dacă vom mai vedea lumina zilei. In seara zilei de 20 decembrie 1989 se auzea răsunetul demonstranţilor până în penitenciar şi în acea seară au început să ne dea drumul; ne-au dus cu duba până la sensul giratoriu, acolo am plecat care cum am putut, bucuroşi că suntem liberi. Ni s-a pus în vedere să mergem la casele noastre şi să ne vedem de treabă, să nu mai scandăm lozinci."
Si-au dorit o tara libera in care oamenii sa traiasca linistiti, nu sub teroare, si au luptat pentru acest vis, dar cei care au condus Romania de-a lungul anilor au avut grija sa nu fie asa. Nu suntem liberi cu adevarat si traim sub teroare pentru ca nu stim ce rau ne mai aduce ziua de maine.
Cea mai mare cinstire adusa eroilor revolutiei ar fi fost sa cladim o tara frumoasa si cu adevarat libera.





duminică, 13 februarie 2011

Omul devine ceea ce gandeste


De ce ne este atat de greu sa ne despartim de lucrurile vechi sau de prietenii pe care ii stim de foarte multi ani? De ce uneori ne multumim cu lucrurile pe care le avem si nu incercam sa obtinem mai mult de la viata? Un psiholog spunea ca daca pastram prea multe lucruri vechi, de care nu mai avem nevoie, nu ne dam sansa sa cunoastem noul, pentru ca nu avem loc pentru a depozita lucrurile noi. Suntem intr-o zona de comfort si ne este greu sa o parasim. Acest lucru este valabil si in cazul persoanelor. Uneori pastram legatura cu anumiti prieteni doar din obisnuinta, desi suntem constienti ca acei prieteni nu au o influenta buna asupra noastra si de multe ori ne-au lasat singuri in momente grele. Din cauza obisnuintei riscam sa pierdem sansa de a ne imbunatati viata, de a cunoaste oameni noi, de a ne face noi prieteni. Ramanem blocati in trecut si nu putem sa ne facem un viitor frumos.

Fa-ti ordine in dulap ( a se citi suflet) si arunca tot ce este nefolositor. Fa-ti viata mai frumoasa si gandeste-te in primul rand la tine, la ce iti doresti, la ce fel de om vrei sa ajungi si de ce fel de oameni vrei sa fii inconjurat. Nu-ti fie frica sa spui ce iti doresti, sa lupti pentru visul tau si sustine-ti parerile cu fermitate. Nu uita ca legea atractiei functioneaza si ca omul devine ceea ce gandeste.

miercuri, 9 februarie 2011


Universuri paralele, calatoria in timp...oare chiar exista? Fizica cuantica spune ca da! Unii cercetatori spun chiar ca moartea nu exista, deoarece omul supravietuieste in alte lumi sau ca omul este nemuritor, deorece in propria lume nimeni nu moare niciodata. Cunoscută sub numele de mecanică cuantică, această ramură a fizicii moderne încearcă să facă lumină în microuniversul particulelor elementare, construind teorii care să explice comportamentul electronilor şi al celorlalte particule elementare.Mecanica cuantică reprezintă mai mult decât un set de formule matematice foarte complexe cu care am putea calcula, de exemplu, poziţia electronilor. Teoria cuantică a avut un impact major asupra modului în care înţelegem realitatea. Universul subatomic are mecanisme care scapă în parte înţelegerii umane, iar când se supune totuşi teoriilor fizicienilor, o face într-un mod contraintuitiv, paradoxal, ce îi lasă perplecşi pe filozofii moderni ai ştiinţei.

Fizica cuantica este pur si simplu o stiinta care studiaza si explica cum totul in aceasta lume incepe sa existe pornind de la aspectul fizic al tuturor evenimentelor, conditiilor si circumstantelor in Univers si separarea lor in componentele lor cele mai simple, incercand sa descopere Sursa de unde deriva.Fizica cuantica este studiul a cum, ce si de ce tot ce formeaza Universul precum si tot ce este in el, cele vazute si nevazute, sunt derivate, formate, obtinute.

Este un subiect complex despre care nu am multe cunostinte, dar mi se pare un domeniu foarte interesant. Am descoperit un site foarte dragut care are cateva articole pe aceasta tema (printre altele). Acolo veti gasi si explicatiile necesare pentu a intelege de ce unii oameni cred ca moartea nu exista. Adresa site: http://www.almeea.com/

miercuri, 2 februarie 2011

In 2009 au votat indiferenta fata de profesori

Sa lovim in cei slabi, in cei pe care nu ii apara nimeni si sa le mai luam putin din nimicul pe care il au. Ar trebui sa le punem taxa si pe aerul pe care il respira. Si daca mor,ce? Cui ii pasa? Cine le va simti lipsa? Pana la urma, cine are nevoie de profesori? Sa moara de foame, de frig, sa plece sa lucreze in strainatate, sa faca ce vor. Oricum scoala romaneasca scoate numai prosti. Probabil asa gandeste Basescu si gasca lui vesela, in frunte cu DOMNUL Daniel Funeriu. Acest asa-zis domn, care abia a reusit sa isi ia diploma de bac, a venit, imbatat de aburii puterii, sa revolutioneze legea educatiei. Si a reusit! A transformat-o radical pana cand a distrus-o complet. Dar cui ii pasa de profesori? Sa moara, sa plece din tara, sa faca ce vor...

Profesorii au ajuns sa inspire mila. Inainte aveau un statut social, erau respectati (bani nu au avut niciodata, dar cel putin erau respectati), acum sunt priviti ca niste cersetori pentru ca ies mereu in strada pentru a-si cere drepturile. Nu mi se pare normal sa ii umileasca asa. Nu merita! Datorita lor ajungem cineva in viata. Daca nu ne-ar invata ei, cum am acumula cunostintele necesare pentru a ne construi o cariera?

Cred ca Basescu si Funeriu au avut numai note mici cand erau la scoala (date pe drept, bineinteles!) si din acest motiv urau profesorii. Probabil au jurat sa se razbune, iar printr-o gluma proasta a destinului, au ajuns la conducerea tarii. Acum probabil savureaza razbunarea. Sper sa se intoarca roata si sa ajunga si ei sa traiasca o luna cu 600 de lei (salariul unui profesor debutant), din care sa plateasca si naveta. Nu voi enumera toate schimbarile pe care le-au facut, dar sper sa aiba parte de toate. Sa traiasca si ei bine pentru ca noua ni s-a urat cu atata bine!

















Sursa imagini: lumea-copiilor.ro
ziaruloglinda.blogspot.com