A fost o data...

Ati observat ca in unele relatii de lunga durata (4-5 ani) incepe sa dispara dorinta de a face surprize(nu spun ca dispare dragostea)? Cand iti povesteste o prietena ca iubitul i-a facut cine stie ce surpriza, iti amintesti ca ai trecut si tu prin asta la inceputul relatiei si iti doresti sa retraiesti acele momente. Daca te certai putin cu el si nu mai voiai sa ii raspunzi la telefon, in 10 minute era la tine la usa pentru a-si cere scuze. Daca ii spuneai seara ca iti este pofta de pizza, a doua zi venea cu pizza. Inainte de ziua ta il vedeai agitat si te intreba mereu ce parfum iti place, daca iubesti animalele, care sunt florile tale preferate etc, adica isi dorea sa aleaga cadoul perfect. Acum intarzie la petrecerea ta si se scuza spunand ca a trebuit sa treaca mai intai prin mall sa iti cumpere un cadou. Daca voiai sa petreci o zi cu prietenele se supara pentru ca te voia mai mult timp pentru el. Acum insa, este fericit cand aude acest lucru pentru ca asta inseamna o bere cu prietenii. Sunt lucruri marunte care se intamplau la inceputul relatiei, dar care te bucurau nespus. Acum va cunoasteti prea bine unul pe celalalt, ati petrecut prea mult timp impreuna, stiti ca daca va certati, in maxim o ora va impacati,asa ca el nu se mai oboseste sa vina la usa ta cu o cutie de bomboane si cu fata de om suparat. Cand nu va intalniti cateva saptamani, te suna zilnic, dar nu se oboseste sa ia masina si sa vina sa te vada (benzina e scumpa si nu are bani de aruncat aiurea, mai ales ca nu te muti din tara, deci poate sa vina luna viitoare, tot acolo te gaseste). Insa la inceputul relatiei nu putea sa stea o zi fara tine! Nu spun ca este un lucru rau ca nu mai sta lipit de tine zi si noapte(nu sunt fana a relatiilor in care partenerii sunt posesivi, exagerat de gelosi si se sufoca reciproc cu prea multe telefoane), doar ca atunci cand iti povesteste o prietena de surprizele pe care i le face iubitul, nu poti sa nu te intrebi, de ce iubitul tau a uitat de aceste lucruri marunte care te faceau atat de fericita?

Iubirea nu inseamna fericire, ci cat mai putina nefericire (Ioan Daniel Teompa)

O iubire de neuitat

Am vazut filmul "O iubire de neuitat"( "A walk to remember") de trei ori, iar acum este din nou la tv si il urmaresc. Nu sunt o persoana exagerat de romantica, dar astfel de povesti ma sensibilizeaza. Filmele de acest gen ma fac sa ma intreb daca in viata reala s-ar putea intampla asa ceva, adica doua persoane sa se iubeasca atat de mult.

In film este vorba despre o fata bolnava de leucemie si unul dintre cei mai populari baieti din scoala. Desi nu au nimic in comun, se indragostesc, iar el incearca sa o faca fericita, facandu-i tot felul de surprize ( isi dorea sa fie in doua locuri in acelasi timp, iar pentru a-i indeplini aceasta dorinta, o duce la granita dintre doua orase; inregistreaza o stea cu numele ei si ii construieste un binoclu pentru ca era pasionata de astronomie s.a.). Cand afla ca este bolnava, ramane alaturi de ea si o cere de sotie. La final ea moare. Nu am dat foarte multe detalii, dar oricum se vede cat de mult o iubeste si cat sufera.

Cand vad astfel de filme ma intreb daca ceea ce am este cu adevarat iubire. Daca prietenul meu ar fi vreodata capabil sa faca astfel de gesturi. Daca ar fi alaturi de mine in orice situatie grea. Daca ar putea sa infrunte lumea pentru mine(poetic, nu?). Cateodata cred ca nu..., dar noi nu facem parte dintr-un film, iar in viata totul e diferit.

"Iubirea este ca vantul. Nu o poti vedea, dar o simti."